Tăierea pomilor reprezintă o verigă importantă în tehnologia producerii fructelor, cu o mare influenţă asupra rodirii în fiecare an a pomilor, asupra cantităţii şi calităţii producţiei.

      Fructele de calitate se formează de regulă pe ramuri de rod în vârstă de 2-4 ani, motiv pentru care reîntinerirea permanentă a semischeletului constituie unul din obiectivele principale ale tăierilor.

      Structura ramurilor corespunzătoare vârstei celei mai economice a lor, se poate realiza numai pe baza formării de noi lăstari în fiecare an. Creşterile vegetative constituie cheia succesului în asigurarea rodirii anuale a pomilor. Indiferent de vârsta pomilor, trebuie să existe permanent în coroană ramuri tinere (anuale), capabile să formeze muguri de rod şi fructe. Aceste ramuri rezultă din lăstarii care cresc în fiecare an în coroana pomilor şi trebuie să fie în număr cât mai mare şi să aibă o lungime medie de 35-50 cm şi uniform repartizate în coroana pomilor şi să însumeze de 2-3 ori lungimea scheletului pe care se formează.

         În perioada de tinereţe a pomilor creşterile dorite se realizează fără prea multe intervenţii de tăiere.

        Pe măsură ce procesul de rodire se intensifică lăstarii cresc slab sau deloc şi se formează un număr din ce în ce mai redus. Dacă în coroana pomilor nu se fac nici un fel de intervenţii, după perioada de tinereţe începe să se manifeste procesul de degarnisire a bazei ramurilor de schelet. În mod natural pomii au tendinţa de a pierde echilibrul între creştere şi rodire favorabile obţinerii unor producţii constante an de an.

            Toate măsurile tehnologice care se aplică pomilor conduc la realizarea creşterilor anuale, însă operaţiunea cu cea mai mare influenţă o reprezintă tăierile. Tăierile la pomi se execută în funcţie de existenţa şi mărimea creşterilor anuale, gradul de diferenţiere cu muguri de rod, vârsta pomilor, specie, soi, etc.

            Pentru executarea la parametrii optimi a tăierilor din perioada de rodire a soiurilor de măr rezistente la boli, trebuie să se ţină seama de unele elemente specifice particularităţilor de creştere şi rodire.

            La măr, producţii constante şi în fiecare an se obţin atunci când procentul cu muguri de rod după efectuarea tăierilor de rodire este de 30-35% din totalul mugurilor formaţi.

            Din datele prezentate în tabelul 14, soiurile de măr rezistente la boli au prezentat în medie pe anii 2006-2007, la vârsta de 11-12 ani, un procent de 26,5-33,7% muguri de rod.

            Făcând raportul muguri de rod - muguri total, rezultă că soiurile de măr la care raportul este mai aproape de 1:3, l-au realizat soiurile Ciprian, Generos, Florina, Prima. În situaţia în care raportul tinde către 1:4 sau mai mult, producţia de mere este micşorată corespunzător.

            Rezultă concluzia că pentru realizarea unor producţii de fructe superioară cantitativ an de an, raportul muguri de rod - muguri total să fie 1:3 (tabelul nr. 15).                                                                                     

  Tabelul nr.14

                                                             Corelaţie dintre totalul mugurilor

                                                  şi muguri de rod, la pomii din soiurile rezistente la boli

In condiţii de legare normală a fructelor, dintr-un procent cu muguri de rod se poate realiza în perioada deplinei rodiri, 1-1,6 tone de mere la hectarul de livadă cultivat cu soiuri de măr rezistente la boli.

            Tăierea pomilor se efectuează în funcţie de numărul şi lungimea creşterilor anuale uniform repartizate în coroana pomilor pe ramurile de semischelet.

            La soiurile de măr rezistente, cu pomi în vârstă de 11, 12 ani s-au înregistrat între 195 şi 302 ramuri anuale pe fiecare pom. După efectuarea tăierilor s-au reţinut între 28,7 şi 39,6% ramuri anuale, acestea reprezentând 1:3 până la 1:4, din total, asigurându-se astfel un suport favorabil diferenţierii mugurilor de rod.

            Referitor la suma creşterilor anuale pe pom, acestea au însumat în total 7.584- 11.198 cm, valorile mai mari fiind atribuite soiurilor de măr mai viguroase (Prima şi Voinea), aşa cum se arată în tabelul 15.                                                                                                                                                                           Tabelul nr. 15

Numărul ramurilor anuale şi lungimea de creştere

a acestora la pomii în vârstă de 10-12 ani, din soiurile rezistente la boli

        La soiurile menţionate luate în studiu, lungimea medie a creşterilor anuale a fost înainte de tăieri cuprinsă între 31,9 şi 40,5 cm situându-se în limitele normale, citate pentru soiurile de măr standard, în literatura de specialitate, cu mici diferenţe între soiuri.

        Odată cu efectuarea operaţiunilor de tăiere, s-au îndepărtat creşterile anuale care au fost mai viguroase sau cu poziţie verticală.  

         Acestea au depăşit media creşterilor anuale cu 4-14 cm şi cu 12-29 cm ramurile anuale rămase pe pom.

        După efectuarea tăierilor s-au reţinut ramurile anuale cu lungimea medie de 22,1 - 26,9 cm.

        În principiu la efectuarea tăierilor de rodire se află două operaţiuni distincte: rărirea şi scurtarea ramurilor.

           Prin tăierile de rărire se îndepărtează toate ramurile de schelet care îndeasă coroana, precum şi cele uscate sau rupte sau concurente, având ca scop realizarea unei coroane cât mai bine luminate, care să asigure condiţii pentru intensificarea colorării fructelor şi pătrunderii soluţiilor de combatere la efectuarea tratamentelor fitosanitare.

         Tăierile de scurtare se execută în mod deosebit la ramurile fructifere care au dat mai multe recolte, ca şi la vetrele de rod îmbătrânite. Se vor menţine în coroană acele categorii de ramuri purtătoare de rod care au vârsta de 1-4 ani.

 Printr-o tăiere raţională şi în special prin aplicarea corectă a operaţiunilor de scurtare, asupra formaţiunilor fructifere purtătoare de rod, se elimină surplusul cu muguri de rod, realizându-se în acest mod echilibrul necesar între fructificarea şi creşterea lăstarilor noi.

         Din studiile întreprinse, s-a constatat că la soiurile de măr cu rezistenţă la boli, un rol important îl reprezintă tăierile de detaliu asupra ramurilor purtătoare de rod prin care se elimină surplusul mugurilor de rod, în aşa fel încât după executarea tăierilor să rămână din total, 25-30% muguri de rod pentru asigurarea unor producţii normale de fructe.

         Totodată la soiurile de măr cu rodire pe ramuri anuale lungi, trebuie luată în considerare la efectuarea tăierilor de rodire păstrarea intactă a mlădiţelor şi nuieluşelor.

         Această caracteristică o au aşa cum s-a mai spus, soiurile de măr Ciprian, Pionier şi Voinea care rodesc preponderent pe mlădiţe şi nuieluşe. La tăieri, aceste categorii de ramuri trebuie lăsate intacte, eventual rărite în situaţia când se găsesc în număr prea mare şi îndeasă coroana pomilor.

         După efectuarea tăierilor de rodire în ansamblul coroanei se menţin 30-40% dintre creşterile anuale, uniform repartizate pe ramurile de semischelet, acestea reprezentând suportul diferenţierii în fiecare an a mugurilor de rod.      

          Ramurile de un an nu se scurtează indiferent de lungime, ele se răresc atunci când îndeasă coroana, de regulă cele mai viguroase şi cu poziţie verticală.

         La pomii în vârstă de 10-12 ani, vegetaţia tinde să se deplaseze către partea superioară a coroanei pomilor, motiv pentru care reducerea înălţimii gardului fructifer este inevitabilă. La pomii conduşi sub formă de palmetă liber aplatizată pe rândul de pomi se poate intervenii cu eliminarea ultimului etaj în aşa fel ca înălţimea pomilor să fie menţinută în limita a 3,0-3,3m.

         Grosimea gardului fructifer după efectuarea tăierilor trebuie să se menţină pe cât posibil, la 1,3-1,5m.

         Executarea corectă a tăierilor în funcţie de particularităţile de creştere şi de rodire a fiecărui soi, conduce la obţinerea unor recolte susţinute de mere, constante an de an şi de calitate.

Drd. Ing. Ştefan Popescu